HOME
 MARCA INREGISTRATA
 BREVETE DE INVENTIE
 DESIGN COMERCIAL
 LEGISLATIE IN DOMENIU
 ASPECTE FISCALE
 CLIENTI
 AGENȚIA
MARCA ESTE UN DREPT DE PROPRIETATE (LEGEA 84/1998)
SUPORT

Nu ai găsit informaţiile de care ai nevoie? Ai o nelamurire şi vrei să vorbeşti cu cineva?


ON-LINE

Toată documentația (inclusiv plata taxelor) se pot procesa online


HOME » JURISPRUDENTA BACK

Încălcarea dreptului la marcă. Modalitatea de calcul a prejudiciului Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 7041 din 12 iunie 2009

Prin sentinta civila nr.1390 din 31 octombrie 2006, Tribunalul Bucuresti - sectia a IV-a civila a respins ca neintemeiata actiunea principala formulata de reclamanta S.C. BURDA ROMANIA S.R.L. in contradictoriu cu parata S.C. WESTACO S.R.L., avand ca obiect anularea inregistrarii marcii "Copilul meu" nr. 54446 din 10 februarie 2003 pentru clasele de produse si servicii 15,35,39,40,41 si 42, in temeiul art.5 lit. b,, lit. c si lit. d si art.48 alin. 1 lit. a din Legea nr.84/1998; a admis in parte cererea reconventionala formulata de parata, astfel cum a fost precizata; a interzis reclamantei utilizarea marcii "Copilul meu" pentru clasele de produse si servicii 16, 35, 39, 40,41 si 42; a obligat-o pe reclamanta ca, in termen de 15 zile de la data ramanerii definitive a hotararii, sa retraga de pe piata toate publicatiile, documentele si orice alte materiale care poarta aceasta marca ori face referire la ea, sub sanctiunea achitarii de daune cominatorii de 500 lei/zi de intarziere si, totodata, a obligat-o pe reclamanta la plata catre parata a sumei de 3.410.050,6 lei, cu titlu de despagubiri .

Prin decizia civila nr. 205A din 16 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a retinut aceeasi situatie de fapt si de drept ca si prima instanta si a inlaturat criticile aduse de parata primei hotarari.

Astfel, s-a retinut ca parata este titulara marcii "Copilul meu", conform certificatului de inregistrare nr.54446 din 10 februarie 2003 eliberat de O.S.I.M., pentru clasele de produse si servicii 16,35,39,40,41 si 42.

Tribunalul a considerat, iar curtea de apel a confirmat, ca la imegistrarea marcii nu au fost incalcate prevederile art. 5 lit. b, lit. c si lit. d din Legea nr.84/1998, asa cum a sustinut reclamanta prin cererea de chemare in judecata.

In acest sens s-a aratat ca sintagma "Copilul meu" are un caracter distinctiv in raport de produsele si serviciile pe care tinde sa le protejeze.

Distinctivitatea se analizeaza, pe de o parte, in raport cu produsul sau serviciul vizat, iar pe de alta parte, in raport cu publicul caruia i se adreseaza.

Desi reclamanta a sustinut ca marca este alcatuita din doua cuvinte provenite din limbajul uzual, instantele au aratat ca aceasta alaturare este apta a distinge in cadrul segmentului de public relevant, bunurile si serviciile protejate, in privinta provenientei lor.

Avand in vedere ca marca paratei a fost inregistrata pentru periodice, publicatii, produse de hartie si carton imprimat, redactare, publicitate, difuzare, tiparire, publicare si publicare on-line, creare si mentinere de site- uri web, nu se poate retine ca sintagma "Copilul meu" reprezinta o definire sau o desemnare a acestor produse si servicii sau ca ar fi uzuala in aceste operatiuni.

Curtea de apel a mai retinut ca, prevederile art.48 lit.c si art.6 lit.d din Legea nr.84/1998 nu pot fi analizate in calea de atac, deoarece nu au fost invocate prin cererea de chemare in judecata, iar in apel nu se pot formula cereri noi conform art.294 Cod procedura civila.

Referitor la cererea reconventionala, instantele au retinut ca reclamanta fara a avea acordul paratei, a editat, tiparit si difuzat o publicatie utilizand marca "Copilul meu".

A fost inlaturata apararea reclamantei in sensul ca dreptul de a utiliza marca pentru serviciile mentionate rezulta din certificatul de inregistrare nr.67591 eliberat de O.S.I.M., cu motivarea ca acest titlu de protectie a fost emis pentru alte produse si servicii decat cele pentru care s-a acordat protectie marcii paratei si anume: legatorie, papetarie, adezivi pentru papetarie si menaj, materiale pentru artisti, pensule, masini de scris -si articole de birou, materiale plastice pentru ambalare, necuprinse in alte clase, carti de joc, telecomunicatii si in special internet, educatie, instruire, divertisment, activitati sportive si culturale.

In ceea ce priveste modalitatea de determinare a prejudiciului calculat la 3.410.050,6 RON, instantele au avut in vedere datele concrete privind tarifele percepute de catre reclamanta pentru activitatea de publicitate desfasurata in paginile publicatiilor sale, acestea fiind expuse chiar pe site-ul reclamantei si deci, fiind insusite de catre aceasta.

In acest sens, curtea de apel a aratat ca este adevarat ca la determinarea prejudiciului nu s-au luat in calcul datele concrete din documentele contabile ale reclamantei, dar ca acest fapt s-a datorat numai atitudinii sistematice a reclamantei, de impiedicare a administrarii probei cu expertiza contabila.

De asemenea, a mai aratat ca atitudinea reclamantei a imbracat forma abuzului de drept, din moment ce chiar in apel a sustinut ca nu avea obligatia de a depune la dosar inscrisurile necesare expertizei, cata vreme nu i se indicau in concret datele de identificare ale documentelor contabile.

De asemenea, si in faza apelului, reclamanta a impiedicat vreme de 7 luni efectuarea de catre expertul desemnat a unui nou raport de expertiza prin repetate amanari a depunerii documentelor ori prin depunerea lor incompleta.

In atare situatie, in mod corect s-au avut in vedere datele referitoare la veniturile realizate de reclamanta prin publicitatea efectuata in publicatia incriminata, modalitatea de calcul a prejudiciului prin raportare la patrimoniul reclamantei fiind una din posibilitatile pe care le avea la indemana parata ce a formulat cererea reconventionala.

Tot pe aspectul capatului de cerere vizand repararea prejudiciului, curtea de apel a inlaturat ca nefondata exceptia lipsei de obiect a acesteia, aratand ca petitul cererii indeplineste cerintele art. 112 pct. 3 Cod procedura civila, valoarea obiectului pricinii urmand a fi indicata atunci cand este cu putinta.

Or, cata vreme urmau a se administra probe ce se aflau in posesia reclamantei pentru determinarea cuantumului pretentiilor paratei, este evident ca valoarea obiectului nu putea fi indicata la data depunerii cererii reconventionale.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta solicitand admiterea acesteia, casarea deciziei si in principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, modificarea deciziei, admiterea apelului, modificarea sentintei, admiterea cererii de chemare in judecata si respingerea cererii reconventionale.

Recurenta a mai solicitat modificarea in tot a incheierii de sedinta din 9 septembrie 2008 si in consecinta, admiterea cererii de recuzare a expertului C.I., cat si cererea de efectuare a unui nou raport de expertiza, precum si suspendarea executarii silite a deciziei recurate pana la solutionarea recursului.

Aceasta din urma cerere a fost incuviintata provizoriu prin incheierea din 13 noiembrie 2008 si cu depunerea unei cautiuni in valoare de 346.000 RON.

In motivarea cererii de recurs, recurenta a sustinut urmatoarele:

1. Instanta de apel nu s-a pronuntat asupra cererii de recuzare a d-nei judecator C.M., formulata la data de 15 septembrie 2008, in baza art.29 alin.2 Cod procedura civila, pentru motivul prevazut de art.27 pct.7 Cod procedura civila.

In acest sens, recurenta arata ca acelasi judecator a pronuntat sentinta civila nr.513/2006, ce avea ca obiect existenta dreptului de proprietate intelectuala pe baza caruia reconvenienta din prezenta cauza si-a formulat pretentiile, ceea ce inseamna ca judecatorul si-a spus public pozitia cu privire la existenta dreptului dedus judecatii.

Dat fiind ca, incalcandu-se principiul continuitatii si stabilitatii completului de judecata reglementat de art. 52 alin. (1) din Legea nr.304/2004, componenta completului a fost schimbata de mai multe ori pe parcursul judecarii apelului, acest motiv de recuzare nu a fost cunoscut de catre recurenta si in consecinta, a formulat cererea in conditiile art. 29 alin. (2), instanta de apel omitand cu desavarsire sa se pronunte asupra ei, ceea ce a avut drept consecinta judecarea cauzei de catre un judecator incompatibil.

De asemenea, instanta s-a pronuntat cu privire la cererea de recuzare a expertului I.C., fara a-l audia, asa cum se decisese initial, in sensul respingerii cererii, aspect care s-a datorat tot schimbarii componentei completului de judecata .

In drept, recurenta si-a intemeiat acest motiv pe dispozitiile art.304 pct.l Cod procedura civila.

2.In mod gresit, instanta de apel a respins exceptia lipsei de obiect a capatului de cerere 2.6 al cererii reconventionale.

In opinia recurentei, aceasta exceptie trebuia admisa, deoarece acest capat de cerere nu intrunea exigentele art.112 pct.3 Cod procedura civila, ceea ce atragea aplicabilitatea art. 133 alin. 1 Cod procedura civila.

Nu poate fi retinuta opinia instantei de apel in sensul ca evaluarea obiectului cererii nu era cu putinta.

Evaluarea in linii mari a obiectului cererii este posibila numai in anumite situatii aparte, ca de exemplu valoarea unor urmari deosebit de ample a unei fapte ilicite.

Evaluarea estimativa a pagubei suferite de parata-reclamanta era posibil de aproximat.

3. In mod eronat a respins instanta de apel cererea de anulare a inregistrarii marcii "Copilul meu" apartinand paratei.

Marca”Copilul meu" este compusa din cuvinte uzuale, cu un pronuntat caracter descriptiv, raportat la clasele de produse pentru care a fost inregistrata.

In opinia recurentei, inregistrarea acestei marci impiedica folosirea de catre o persoana a cuvintelor uzuale " Copilul meu" pentru a face referire la propriul copil.

In ipoteza in care aceasta marca s-ar mentine ca fiind legala, s-ar crea o situatie contrara legii, in care, pentru clasele de produse vizate nu ar mai putea fi utilizat de catre nicio persoana termenul arhiuzual si definitoriu "Copilul meu".

Mai mult, s-ar crea situatii aberante in care o persoana interesata sa publice un articol referitor la copilul propriu, sa nu se poata referi la acesta cu termenul uzual "copilul meu", trebuind sa gaseasca tot felul de inlocuitori ai acestei definitii pentru a nu incalca marca reclamantei.

Recurenta isi intemeiata acest motiv de recurs pe dispozitiile art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila.

4. In legatura cu probatoriul administrat, recurenta sustine ca, atat in prima instanta cat si in apel, au fost incalcate prevederile legale, ceea ce face necesara trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea refacerii probatoriului.

In dezvoltarea acestui motiv, recurenta sustine urmatoarele:

Cererea de recuzare a expertului C.I. si cererea de efectuare a unui nou raport de expertiza au fost gresit respinse de catre instanta de apel, cu incalcarea regulamentului de functionare al CECCAR emis in baza art. 26 si art. 30 lit. b din O.G. nr.65/1994, republicat in Monitorul Oficial nr.601/2008.

I ncalcand standardul profesional continut in actele normative indicate, expertul C.I. nu si-a indeplinit obligatiile de efectuare a expertizei contabile, antepronuntandu-se prin depunerea unui raport de imposibilitate de efectuare a expertizei, care nu se bazeaza pe niciun document real sau demers de expertizare.

Expertul nu a evaluat nici documentele puse la dispozitie de catre recurenta la sediul sau si nu a comparat facturile fiscale primite cu contractele de publicitate puse la dispozitie.

Fara sa studieze in mod culpabil actele contabile necesare expertizei, acesta a intocmit un raport de imposibilitate de efectuare a lucrarii pe care recurenta l-a invederat ca fiind fals, iar instanta a omis sa se pronunte asupra falsului conform art. 182 alin. (2) Cod procedura civila.

In opinia recurentei, raportul preliminar de expertiza este nul de drept s-i nu poate servi ca proba .

In cadrul aceluiasi motiv, recurenta mai sustine ca in cauza nu a fost dovedita existenta contractelor de publicitate si a contractelor de barter, neadministrandu-se niciun interogatoriu cu privire la aceste contracte .

De asemenea, instanta nu a tinut seama de clauzele de confidentialitate cuprinse in aceste contracte supuse reglementarilor art.172 Cod procedura civila.

In atare situatie, in mod gresit instanta de apel a considerat ca sunt intrunite conditiile art. 174 Cod procedura civila. Acest motiv de recurs a fost intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7, pct. 8 si pct. 9 Cod procedura civila.

5. Instanta de apel a retinut in mod eronat ca sunt indeplinite in ceea ce o priveste pe recurenta conditiile atragerii raspunderii civile delictuale.

In acest sens, recurenta arata ca modalitatea de calcul a prejudiciului avuta in vedere de instanta, nu tine seama de experienta mult mai bogata pe care o au unele tari in diferite materii de drept si ca despagubirile acordate paratei reclamante nu pot fi nicidecum egale cu veniturile recurentei, ci pot constitui doar un procent din acestea de maxim 5% din venitul net.

S olicitand despagubiri vadit disproportionate fata de pretinsul prejudiciu, intimata infaptuieste un abuz de drept .

 

Recurenta mai sustine ca este un lider mondial in domeniul publicatiilor si ca, chiar in situatia in care nu ar fi existat revista "Ioana copilul meu", ar fi realizat aceleasi venituri.

Recurenta considera ca veniturile obtinute de ea nu se datoreaza in nicio masura titlului care da tematica revistei "Ioana copilul meu", o dovada in acest sens fiind aceea ca desi a incetat sa foloseasca sintagma a€žCopilul meu" inca din luna noiembrie 2006, incasarile din publicitate ale revistei nu au scazut, ci au crescut.

In acest context nu se poate admite ideea ca, daca recurenta nu ar fi folosit cuvintele "Copilul meu" in publicatia "Ioana", parata reclamanta ar fi obtinut automat aceleasi venituri ca si recurenta.

D e altfel, parata-reclamanta nici nu a dovedit faptul ca editeaza vreo publicatie, iar intretinerea unui site de internet ce are un numar mediu de 3,61 vizitatori pe zi nu este de natura a dovedi faptul ca ar avea macar capacitatea de a beneficia de aceleasi contracte de publicitate ca si recurenta.

Si acest motiv de recurs a fost intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7, pct. 8 si pct. 9 Cod procedura civila.

I ntimata S.C. Westaco S.R.L. a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii curtii de apel, ca fiind legala.

Recursul este intr-adevar nefondat si va fi respins pentru urmatoarele considerente:

1.Din completul care a pronuntat decizia recurata nu a facut parte niciun judecator incompatibil, nefiind incidente dispozitiile art.304 pct.1 C.pr.civ.

Este real ca reclamanta a formulat o cerere de recuzare, intemeiata pe dispozitiile art. 29 alin. (2) cu trimitere la art. 27 pct. 7 C.pr.civ., care nu a fost solutionata, fara insa ca prin aceasta sa se incalce vreo dispozitie legala.

In primul rand, art. 29 alin. (2) C.pr.civ. este impropriu invocat de recurenta fata de motivarea in fapt a cererii de recuzare.

Astfel, s-a sustinut ca unul din cei doi membri ai completului isi spusese parerea cu privire la pricina intr-o alta cauza, in care se statuase asupra dreptului de proprietate al paratei, pe care aceasta isi intemeiaza cererea reconventionala, pronuntand sentinta civila nr. 513 din 20 aprilie 2006 la Tribunalul Bucuresti.

Pentru a se putea face o cerere de recuzare dupa inceperea dezbaterilor, trebuie ca motivul de recuzare sa se fi ivit dupa acest moment, si nu sa fie preexistent si doar aflat de parte dupa inceperea dezbaterilor, situatie in care intervine decaderea din dreptul de a cere recuzarea.

Or, in speta, motivul de recuzare invocat era preexistent, iar cererea a fost facuta nu inainte de inceperea oricaror dezbateri, conform art. 29 alin. (1) C.pr.civ. si nici dupa inceperea acestora, conform art. 29 alin. (2), ci dupa incheierea dezbaterilor.

Dupa acest moment repunerea cauzei pe rol este o facultate lasata de legiuitor la aprecierea instantei, conform art.151 C.pr.civ., si nu o obligatie in acest sens.

In speta s-a considerat corect ca este inutila repunerea cauzei pe rol, cata vreme cererea de recuzare, tardiv facuta, nu ar fi putut fi admisa.

Critica referitoare la neaudierea expertului inainte de a se solutiona cererea de recuzare a acestuia nu are nicio legatura cu dispozitiile art. 304 pct. (1) C.pr.civ., urmand a fi avuta in vedere alaturi de criticile privitoare la nerespectarea dispozitiilor procedurale cu ocazia administrarii probatoriului.

2. Nici critica potrivit careia curtea ar fi trebuit sa gaseasca intemeiata exceptia lipsei valorii obiectului nu poate fi primita.

Art. 112 pct. 3 C.pr.civ. prevede ca in cererea de chemare in judecata trebuie sa arate obiectul acesteia, precum si valoarea sa, cand pretuirea este cu putinta.

Chestiunea evaluarii obiectului pricinii, respectiv a existentei unei atare posibilitati, este una de apreciere, si nu de legalitate.

In speta, tribunalul a acceptat ca valoarea prejudiciului - pe care parata n-a putut sa o indice - sa se stabileasca printr-o expertiza, iar situatia este chiar cea pe care recurenta o considera de exceptie si anume cand nu se poate stabili a priori valoarea unor urmari deosebit de ample a unei fapte ilicite.

3.Referitor la solutia data actiunii principale, critica de nelegalitate privitoare la incalcarea dispozitiilor art. 5 din Legea nr.84/1998, este nefondata.

Recurenta pretinde ca in speta marca paratei este alcatuita din doi termeni uzuali si descriptivi si ca inregistrarea de catre parata a marcii a€žCopilul meu" opreste pe orice parinte care vrea sa scrie ori sa se refere la copilul sau sa-l desemneze cu aceasta expresie.

Vadindu-se a fi intr-o totala eroare cu privire la efectele pe care le produce inregistrarea unei marci, recurenta sustine, de fapt, ca inregistrarea ca marca a unor cuvinte din limbajul curent ar opri pe utilizatorii limbajului sa mai includa in exprimarile lor acele cuvinte.

In realitate, inregistrarea unei marci se face pentru anumite produse si/sau servicii si confera titularului, potrivit art.35 din Legea nr.84/1998, dreptul exclusiv de a utiliza marca in legatura cu respectivele produse si/sau servicii.

Art.5 din Legea nr.84/1998 exclude de la inregistrare semnele care sunt nedistinctive, descriptive ori devenite uzuale, insa nu in mod abstract, ci privite in conexiune cu produsele sau serviciile a caror marcare se urmareste.

Sintagma "Copilul meu" ar putea fi considerata descriptiva, prin reducere la absurd, numai daca "produsul" vizat ar fi copilul insusi.

Or, in speta, marca "Copilul meu" a fost inregistrata de parata pentru periodice, publicatii, produse de hartie si carton imprimat, redactare, publicitate, difuzare, tiparire, publicare si publicare on-line, creare si mentinere de site-uri web, iar in raport de acestea, corect au retinut instantele anterioare ca s-au respectat la inregistrare prevederile art.5 din Legeanr.84/1998.

4.In ceea ce priveste criticile vizand administrarea probei cu expertiza, Inalta Curte constata urmatoarele:

Cererea de recuzare a expertului a fost corect respinsa, pentru ca exprimarea opiniei care sa atraga aplicarea art. 27 pct. 7 C.pr.civ. presupune ca expertul, in afara cadrului procesual, deliberat sau nu, sa-si fi exprimat deja public parere cu privire la pricina in care este chemat sa se pronunte ca specialist, ceea ce poate acredita ideea ca are deja o idee formata, pe care este putin probabil sa si-o modifice, privand astfel pe cel putin una din parti de o atitudine impartiala. Or, in speta, in cadrul procesului, expertul a intocmit un raport in care a aratat care au fost cauzele care l-au impiedicat sa desavarseasca lucrarea.Faptul ca nu ar fi fost citat la judecarea cererii de recuzare, putea fi invocat, in conditiile art.105 alin. (2) cu referire la art. 204 alin. (2) de expert, daca ar fi fost vatamat prin admiterea cererii. In ceea ce priveste imprejurarea ca expertul a intocmit un raport privind imposibilitatea efectuarii expertizei, o atare imprejurare nu poate fi considerata o incalcare a O.G. nr.2/2000 ori a Standardului profesional. Raportul doar atesta o situatie in legatura cu care, asa cum retine instanta de apel, reclamanta nu a demonstrat contrariul. In rest, criticile referitoare la necesitatea administrarii altor probe, la interpretarea celor administrate si la situatia de fapt retinuta pe baza lor nu pot fi analizate in recurs, deoarece nu se incadreaza in dispozitiile art.304 C.pr.civ. 5. In ceea ce priveste modalitatea de calcul a prejudiciului, recurenta face o serie de afirmatii de ordin factual, care nu pot fi verificate in recurs.In plus, incearca ca acrediteze ideea ca la stabilirea prejudiciului, criteriul avut in vedere de instante nu este relevant, opinie care insa nu poate fi primita.Astfel, s-a retinut, ca situatie de fapt, ca reclamanta a editat o publicatie intitulata "Ioana copilul meu", incluzand in titlu marca "Copilul meu", inregistrata legal de catre parata pentru produse identice si, respectiv, similare, fara acordul paratei. Aceasta constituie o incalcare a dreptului la marca al paratei, in sensul art.35.alin. (2) lit. b din Legea nr.84/1998, ceea ce creeaza pentru reclamanta premisele raspunderii civile delictuale.

In determinarea daunelor datorate titularului marcii, beneficiul realizat pe nedrept de contrafacator, ca si beneficiul de care este lipsit titularul ca urmare a faptei de contrafacere reprezinta criterii pertinente, prevazute ca atare de art.14 alin. (2) lit.a din O.U.G. nr. 100/2005 adoptata pentru transpunerea in dreptul intern a Directivei 2004/47/CE a Parlamentului European si a Consiliului.

I n acest context, faptul ca reclamanta a gazduit publicitate in paginile revistei prin editarea careia a incalcat dreptul la marca al paratei a fost corect avut in vedere la determinarea prejudiciului, cata vreme o lunga perioada de timp parata insasi a fost impiedicata sa-si foloseasca intr-un mod similar propria marca.

In lipsa altor elemente - lipsa datorata culpei reclamantei care a zadarnicit efectuarea unei noi expertize in apel, pe baza propriilor documente contabile, asa cum se retine tot ca imprejurare de fapt de catre curte - in mod justificat s-au avut in vedere calculele efectuate la prima instanta.

Aplicarea unui procent de 5 % la suma identificata drept beneficiu, pe care o solicita recurenta, nu are nicio justificare legala si nu ar face decat sa incurajeze contrafacerea din moment ce contrafacatorul ar pastra pentru sine 95% din sumele obtinute pe nedrept.

Pentru toate aceste considerente, in baza art.312 C.pr.civ. Inalta Curte a mentinut decizia si a respins recursul ca nefondat.

Pronuntata - Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 7041 din 12 iunie 2009


HOME  |  INREGISTRARE  |  MARCI  |  MODELE  |  CLIENTI  |  LEGISLATIE  |  CONTACT
© 2002 - 2019 Weizmann Ariana & Partners Agenţia de Proprietate Intelectuală