Marca.Concurenţă neloială Înalta Curte de Casatie si Justitie
- Decizia nr. 3700/ 8 mai 2007

Prin cererea introdusă la data de 6 iulie 2005, reclamanta P.P.I.D.D., în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâtei să-i fie interzisă utilizarea în activitatea comercială, pe ambalaje, documente şi sau pentru publicitate în orice formă sau orice format a denumirii V. precum şi a ambalajelor produsului V., care încalcă drepturile exclusive ale reclamantei asupra mărcilor sale V.A.

S-a mai solicitat să se dispună ca pârâta să înceteze actele de concurenţă neloială şi să se publice pe cheltuiala pârâtei dispozitivul hotărârii ce se va pronunţa, în termenul de 10 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a acesteia astfel o dată pe zi în zilele de luni, miercuri şi vineri pe prima pagină sau pe ultima pagină a ziarelor „Adevărul” şi „Evenimentul zilei”.

Prin întâmpinarea formulată la data de 14 octombrie 2005, pârâta SC V. SRL a solicitat în principal pe cale de excepţie necompetenţa teritorială şi declinarea competenţei de soluţionare a pricinii la Tribunalul Arad şi respingerea acţiunii ca tardiv introdusă. În subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 30 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de pârâtă.

Astfel, pe excepţia necompetenţei teritoriale, în raport de dispoziţiile art. 10 C. proc. civ. pct. 8, s-a constatat că faţă de comercializarea produselor într-un supermarket din Bucureşti, Tribunalul Bucureşti este competent faţă de obiectul litigiului, adică apărarea unor drepturi de proprietate intelectuală.

Cât priveşte excepţia tardivităţii, s-a constatat că şi aceasta este neîntemeiată având în vedere că acţiunea este introdusă în temeiul art. 35 şi art. 83 din Legea nr. 84/1998 fiind o acţiune în contrafacere a cărei introducere nu este limitată în timp, dreptul de a introduce acţiunea începând în momentul în care se constată încălcarea acestuia şi tinde la încetarea încălcării respective.

Prin sentinţa civilă nr. 271 din 22 februarie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea reclamantei, a dispus interzicerea utilizării de către pârâtă a denumirii V., care încalcă drepturile exclusive ale reclamantei asupra mărcii V.A., a dispus încetarea actelor de concurenţă neloială şi publicarea dispozitivului hotărârii definitive şi irevocabile timp de o săptămână, câte 3 zile într-un cotidian naţional.

Pentru a pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamanta este titulară a drepturilor exclusive privind mărcile V.A., confirmată cu element verbal şi figura bucătar cu aranjament legume având culori revendicate albastru, verde, roşu, portocaliu, roz, galben, înregistrată pentru produse din clasa 29 (legume conservate sau fierte etc) şi 30 sosuri.

Pârâta este titulara drepturilor exclusive pentru marca V. nr. 41362, simplă cu element verbal, pentru clasa 35: publicitate şi afaceri, import-export.

Reclamanta arată că pârâta foloseşte fără drept marca sa pentru produse de acelaşi fel, respectiv concentrat de legume, constând în denumirea V. pe ambalajul pe fond albastru unde este reprezentat un bucătar copil deasupra unui aranjament de legume pe care mai scrie „AS concentrat de legume”.

Marca protejată a reclamantei constă în denumirea V.A. pe ambalajul fond albastru, cu reprezentarea capului unui bucătar deasupra unui aranjament de legume.

Elementele centrale de pe ambalajele comparate sunt cuvântul V. respectiv V.A., precum şi figurile bucătarilor şi aranjamentele de legume, astfel că este evidentă similitudinea dintre cele două ambalaje şi produse, ceea ce determină un risc accentuat de confuzie în percepţia consumatorilor de natură fonetică, vizuală şi conceptuală, putându-se confunda cu uşurinţă cele două produse şi prejudiciind astfel reclamanta.

S-a mai reţinut că pârâta foloseşte marca sa V. pe alte produse decât acelea pentru care şi-a înregistrat marca 35, respectiv pe concentrate de legume din clasa 29 astfel că, sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, încadrându-se prin actele comise şi în dispoziţiile art. 5 lit. c) din Legea nr. 11/1991 modificată prin Legea nr. 298/2001 privind concurenţa neloială, impunându-se aplicarea art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2005.

Prin decizia civilă nr. 246/A din 28 noiembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul pârâtei SC V. SRL, a schimbat în tot sentinţa de fond în sensul că a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Cu privire la cele două excepţii procedurale s-a arătat că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică pentru aceleaşi motive reţinute în încheierea de la 30 noiembrie 2005.

Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că pârâta comercializează produsul „AS concentrat de legume” pe ambalajul căruia apare şi denumirea V.

Denumirea V. este chiar denumirea societăţii pârâte, astfel că în litigiu, conflictul este între o marcă şi unul din elementele de identificare a activităţii comerciale a pârâtei, adică între o marcă şi denumirea unei firme comerciale.

În aceste condiţii nu se poate promova o acţiune în contrafacere, deoarece conflictul trebuie să fie între o marcă şi un semn distinctiv folosit ca marcă conform art. 35 şi art. 83 din Legea nr. 84/1998.

S-a mai arătat că înregistrarea unei firme nu poate fi un act disimulat câtă vreme dreptul asupra firmei se dobândeşte întotdeauna pe calea unei proceduri legale, care face ca titularul acestui drept să se bucure de o prezumţie de legalitate în folosirea denumirii firmei.

Câtă vreme o acţiune în anularea înregistrării firmei nu a fost promovată şi admisă de instanţă, nu înseamnă că se săvârşesc acte de concurenţă neloială.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, la data de 9 februarie 2007 reclamanta P.P.I.D.D. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului nestructurat pe motivele de recurs indicate, s-a arătat că în mod greşit s-a apreciat că este vorba de un conflict între o marcă şi un nume comercial el purtându-se între o marcă înregistrată şi un semn folosit ca marcă şi că pârâta se face vinovată de acte de concurenţă neloială.

Recursul va fi admis pentru următoarele considerente.

Prin certificatul de înregistrare marca nr. 45475, reclamanta a obţinut în temeiul Legii nr. 84/1998, protecţia pe teritoriul României pe un termen de 10 ani începând cu data de 2 martie 2001, pentru marca V.A.

Conform acestui certificat înregistrat la OSIM, fila 42 dosar fond, culorile revendicate sunt: albastru, verde, roşu, portocaliu, roz şi galben, marca cu semnele ei grafice a fost înregistrată pentru clasele 29 şi 30 (anexă, certificat), semnele grafice cât şi culorile se regăsesc la fila 46, dosar fond, aceasta reprezentând marca înregistrată de reclamantă, respectiv marca V.A.

La fila 48, dosar fond, se află marca pârâtei, care aşa cum se observă foarte uşor este folosită pe o grafică existentă pe marca V.A., (atât desen cât şi culori).

 Prin decizia nr. 12 decembrie 2000 emisă de OSIM (fila 18 dosar fond) s-a admis înregistrarea mărcii nr. 054630, pentru clasa 35, import-export.

Rezultă că pârâta deşi are marca înregistrată doar pentru clasa 35, aceasta este folosită şi pentru 29, legume conservate, uscate sau fierte, în special murate şi sărate, supe şi ingrediente pentru prepararea supelor, inclusiv supe şi legume şi concentrate de supe.

Potrivit art. 35 din Legea 84/1998.titularul mărcii poate cere să fie interzise terţilor, în special, următoarele acte:

a)        - aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;
b)        - oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn;
c)        - importul sau exportul produselor sub acest semn;
d)        - utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.

Faţă de aceste dispoziţii legale, rezultă că nu se poate folosi marca V. pe o grafică existentă pe o marcă înregistrată respectiv marca V.A., marca reclamantei.

Pârâta într-adevăr poate să-şi folosească marca înregistrată, dar nu cu elemente din marca reclamantei.

Procedând în acest fel, pârâta se încadrează în dispoziţiile art. 5 lit. c) din Legea nr. 11/1991 modificată prin Legea nr. 298/2001, respectiv folosirea unor ambalaje similare cu cele ale unui concurent, de natură a produce confuzie (ambalaj care a fost înregistrat de reclamantă).

În concluzie, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că hotărârea instanţei de apel nu este legală şi în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă şi se va modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă, cu consecinţa păstrării ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta P.P.I.D.D. împotriva deciziei nr. 246/A din 28 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, pe care o modifică în sensul respingerii apelului declarat de pârâta SC V. SRL împotriva sentinţei civile nr. 271 din 22 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2007.