Actiune in contrafacere LOUIS VUITTON MALLETIER S.A vs S.C. E.C. S.R.L intemeiata pe art.35 alin. 3 lit. c) din Legea nr. 84/1998.

Calitate procesuala pasiva intr-o actiune in contrafacre intemeiata pe art. 35 alin. 3, lit c din Legea nr. 84/1998 are paratul care foloseste in activitatea sa comerciala, fara consimtamantul titularului marcii, un semn identic sau similar cu marca inregistrata, de natura sa produca in perceptia publicului un risc de confuzie, incluzand si riscul de asociere a marcii cu semnul.

Importul de marfuri efectuat de o societate comerciala este, in conditiile art. 4 din Codul comercial un fapt de comert, astfel incat parata utilizeaza produsele retinute in vama “in cadrul operatiilor sale comerciale”.

Raspunderea celui care importa marfurile care pot fi considerate contrafacute nu poate fi inlaturata pe motiv ca nu ar fi avut cunostinta de contrafacere, este suficient sa fie importate marfuri contrafacute pentru ca titularul marciii sa fie indreptatit sa exercite o actiune prin care sa solicite sa se interzica folosirea.

In masura in care importatorul apreciaza ca raspunderea pentru inscriptionarea produselor importate cu semnul identic marcii “Louis Vuitton” revine vanzatorului, se poate regresa impotriva acestuia pentru a obtine repararea pagubei suferite.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia civila si de proprietate intelectuala, Decizia nr. 8955 din 7 noiembrie 2006.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a civila la 13 iunie 2005, reclamanta LOUIS VUITTON MALLETIER S.A. a chemat in judecata pe parata S.C. E.C. S.R.L. pentru ca instanta, prin hotararea ce o va pronunta, sa constate ca marfurile importate de parata si retinute de autoritatile vamale, aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuala ale reclamantei; sa se dispuna interzicerea importului si a comercializarii neautorizate de catre parata a produselor purtand marci identice sau similare marcii “Louis Vuitton”.

In motivarea cererii de chemare in judecata s-a aratat ca la 20 mai 2005, in temeiul prevederilor Legii nr. 202/2000 si a Ordonantei Guvernului nr. 59/2002, autoritatile vamale din cadrul Biroului Vamal Constanta Sud au retinut 75 bucati camasi bumbac pentru adulti si 27 bucati tocuri din material plastic inscriptionate “Louis Vuitton”.

Marca “Louis Vuitton” reprezinta marca inregistrata a firmei LOUIS VUITTON MALLETIER S.A.

Prin sentinta civila nr. 954 din 15 septembrie 2005 Tribunalul Bucuresti-Sectia a V-a civila a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, a admis actiunea in parte, a constatat ca din marfurile importate de parata 75 bucati camasi din bumbac pentru adulti aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuala ale reclamantei asupra marcii “Louis Vuitton”. A respins cererea pentru 27 tocuri din material plastic pentru ochelari. A obligat-o pe parata sa inceteze importul si comercializarea neautorizata a produselor purtand marci identice cu marca “Louis Vuitton”.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca produsele retinute de autoritatile vamale sunt inscriptionate “Louis Vuitton”, folosirea marcii facandu-se fara acordul titularului marcii. S-a considerat ca parata are calitate procesuala pasiva intrucat efectueaza operatiuni de import si de comercializare a unor produse inscriptionate “Louis Vuitton”.

Numai cele 75 de camasi aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuala ale reclamantei.Tocurile pentru ochelari din material plastic nu se regasesc intre produsele pentru care reclamanta are protectia marcii.

Apelul declarat de reclamanta impotriva acestei sentinte a fost admis prin decizia civila nr. 82 A din 23 mai 2006 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala. Sentinta a fost schimbata in parte in sensul ca s-a constatat ca si cele 27 tocuri din material plastic, pentru ochelari, aduc atingere dreptului la marca “Louis Vuitton”. Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei si a fost respins ca nefondat apelul declarat de parata.

In considerentele hotararii sale instanta de apel a aratat ca instanta de fond a ignorat caracterul exemplificativ al enumerarii produselor/serviciilor din fiecare dintre clasele din Clasificarea administrativa de la Nisa.

Sustinerea apelantei reclamante privind includerea in aceeasi clasa de produse/servicii atat a bunului/serviciului principal, cat si a accesoriului implicit, nementionat expres in enumerarea exemplificativa a clasei bunului/serviciului principal este intemeiata. Prin natura si destinatia lor, tocurile pentru ochelari constituie bunuri accesorii ale aparatelor optice si, in consecinta, sunt incluse in aceeasi clasa administrativa nr. 9.

Instanta de fond a retinut in mod temeinic legitimarea procesuala pasiva a paratei. In mod netemeinic insa, s-a retinut inutilitatea cercetarii culpei paratei in actiunea in contrafacere al carei petit tinde doar la prevenirea producerii prejudiciului viitor si cert prin interzicerea savarsirii faptului/actului abuziv, ce aduce atingere dreptului de proprietate industriala, fara a tinde si la repararea prejudiciului produs prin savarsirea actului abuziv.

Importul, cumpararea de produse identice purtand un semn identic cu marca inregistrata de catre reclamanta constituie un act abuiziv, de incalcare a dreptului la marca, savarsit din culpa concurenta a paratei.

Parata este in culpa pentru ca a neglijat sa stipuleze clar si ferm, in raporturile sale comerciale cu partenerul chinez, necesitatea de a fi informata asupra provenientei si caracteristicilor detaliate ale produselor si sa conditioneze cumpararea produselor de specificarea clara a acestor informatii, angajandu-se in raporturi comerciale cu cocontractantul sau fara a verifca si fara a se informa asupra practicilor comerciale ale acestuia.

Parata a declarat recurs impotriva acestei hotarari critica, intemeiata in drept pe dispozitiile art. 304 pct 8 C. proc. Civ., vizand urmatoarele aspecte:

Trebuia admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive deoarece nu se poate dovedi raportul de cauzalitate dintre fapta pretins ilicita, societatea parata si prejudiciul pretins.

Din factura JJT –1523/10.03.2005, prin care s-au achitat marfurile cuumparate de recurenta si din declaratia vamala, reiese foarte clar ca societatea chineza a vandut recurentei marfuri neinscriptionate. Expeditorul marfurilor nu este recurenta ci societatea JIAGJING INTERNATIONAL INDUSTRY TRADE CO SRL, drept pentru care, potrivit art. 35 alin.2 lit. a din Legea nr. 84/1998, aceasta este cea care a aplicat semnul “Louis Vuitton” pe produsele vandute catre societatea parata.

Recurenta a cumparat marfuri neinscriptionate, asa cum rezulta din factura 1523/10.03.2005, cea care le-a inscriptionat fiind societatea chineza. Societatea vanzatoare este raspunzatoare de faptul ca in containerul cu marfuri au fost introduse, pe langa produsele neinscriptionate si cele inscriptionate cu marca “Louis Vuitton”, fara ca recurenta sa fie in vreun fel raspunzatoare pentru aceasta situatie.

Intre recurenta si societatea vanzatoare nu s-a incheiat un contract scris, astfel incat in mod gresit a retinut instanta de apel ca ar avea o culpa pentru ca nu a depus diligente in negocierea si contractarea in termeni foarte clari si fermi a cumpararii produselor si pentru verificarea corectitudinii conduitei cocontractantului.

Cererea privitoare la interzicerea recurentei de a comercializa produse ce poarta in mod ilegal marca “Louis Vuitton” trebuia respinsa avand in vedere ca instanta nu poate dispune a priori aceasta interdictie, aprecierea similaritatii cu marca “Louis Vuitton” revenind instantelor de judecata, in functie de aspectele particulare ale fiecarui caz.

Prin intampinare s-a solicitat respingerea recursului, decizia recurata fiind legala si temeinica.

Inalta Curte a considerat ca dezvoltarea criticilor formulate prin motivele de recurs permite incadrarea acestora in motivele de modificare prevazute de art. 304 pct. 5 si 8 C. proc. civ., astfel incat nu poate fi primita cererea de anulare a recursului in temeiul art. 306 alin. 3 C.proc. civ.

Analizand hotararea atacata, in limitele motivelor de recurs si in raport de dovezile administrate inaintea primei instante, Inalta Curte a apreciat ca recursul nu este intemeiat pentru urmatoarele considerente:

1.Reclamanta a formulat o actiune in contrafacere intemeiata pe dispozitiile art 35 alin. 3 lit. c) din Legea nr. 84/1998 in sensul ca, in aplicarea alin. 2. titularul marcii poate cere instenatei judecatoresti competente sa fie interzise tertilor importul sau exportul produselor sub semnul identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost inregistrata ori sub un semn care, data fiind identitatea sau asemanarea cu marca ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor sau serviciilor carora li se aplica semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata, ar produce in perceptia publicului un risc de confizie, incluzand si riscul de asociere a marcii cu semnul.

Pentru ca parata sa aibe legitimare procesuala intr-o actiune avand un asemenea obiect, trebuie sa foloseasca in activitatea sa comerciala, fara consimtamantul titularului marcii, un semn identic sau similar cu marca inregistrata, de natura sa produca in perceptia publicului un risc de confuzie, incluzand si riscul de asociere a marcii cu semnul.

In plus, art. 16 pct. 1 din Acordul din 15 aprilie 1994 privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuala legate de comert (Acordul TRIPS), ratificat de Romania prin Legea nr. 133/1994, titularul unei marci de fabrica sau de comert inregistrate va avea dreptul exclusiv de a impiedica orice terti actionand fara consimtamantul sau sa utilizeze in cadrul operatiunilor comerciale semne identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare celor pentru care marca de fabrica sa de comert este inregistrata, in cazul in care o astfel de utilizare ar genera un risc de confuzie. In cazul de folosinta a unui semn identic pentru produse sau servicii identice, existenta riscului de confuzie va fi prezumata.

Importul de marfuri efectuat de o societate comerciala este, in conditiile art. 4 din Codul Comercial un fapt de comert, astfel incat parata utilizeaza produsele retinute in vama “in cadrul operatiunilor sale comerciale”. Mai mult, potrivit art. 15 din Legea nr. 344/2005 privind unele masuri pentru asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala in cadrul operatiunilor de vamuire, marfurile pentru care s-a dovedit ca aduc atingere unui drept de proprietate intelectuala nu pot intra sau iesi de pe teritoriul Romaniei ori in/din zonele libere sau antrepozite libere, nu pot fi importate, exportate, reexportate, plasate sub un regim vamal suspensiv.

Reclamanta este titulara marcii “Louis Vuitton”, astfel incat importul de marfuri inscriptionate cu un semn identic marcii “Louis Vuitton” este de natura sa aduca atingere dreptului sau de proprietate intelectuala asupra marcii, de natura sa justifice interesul de a actiona in modul in care a facut-o.

Pe de alta parte, in conditiile art. 3 alin. 1 pct. 11 lit. a) din Legea nr. 344/2005, constituie marfuri contrafacute, orice marfa, inclusiv ambalajul sau, care poarta, fara autorizare, o marca identica ori care nu se deosebeste in aspectele sale esentiale de o marca de produs sau de serviciu legal inregistrata pentru acelasi tip de marfa si care, din acest motiv, incalca drepturile titularului acestei marci.

Toate cerintele enuntate sunt “indeplinite” in persoana societatii parata, textele neprevazand posibilitatea inlaturarii raspunderii celui care importa marfurile ce pot fi considerate contrafacute dupa cum a avut sau nu cunostinta de contrafacere. Este suficient sa fie importate marfuri contrafacute pentru ca titularul marcii sa fie indreptatit sa exercite o actiune prin care sa solicite sa se interzica folosirea.

In masura in care societatea recurenta apreciaza ca raspunderea pentu inscriptionarea produselor importate de ea cu semnul identic marcii “Louis Vuitton” revine vanzatorului, se poate regresa impotriva acestuia pentru a obtine repararea pagubei suferite.

Asadar, instantele de fond au apreciat in mod corect calitatea procesuala pasiva a recurentei, criticile formulate neintrunind cerintele art. 304 pct. 5 C.proc.civ.;

2. Instantele au interpretat corect factura JJT-1523/10.03.2005 si nu i-au schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic, de vreme ce nu i-au dat o alta calificare decta cea recunoscuta chiar de catre recurenta.

Faptul ca in factura nu se mentioneaza ca sunt transmise produse inscriptionate nu inseamna ca s-a dovedit ca recurenta a comercializat numai produse neinscriptionate, in raporturile dintre comercianti rolul facturii fiind altul.

In acelasi timp, nu a putut fi primita motivarea privitoare la lipsa culpei in negocierea si contractarea in termeni clari si fermi a cumpararii produselor, prin inexistenta unui contract incheiat in forma scrisa. Acest argument poate fi folosit tocmai pentru angajarea raspunderii paratei care, intr-adevar, nu a dat dovada de diligenta la incheierea contractului cu societatea chineza.

Fata de cele ce preced, critica intemeiata pe dispozitiile art. 304 pct 8 C proc. civ. nu este intemeiata.

Ca atare, in temeiul art. 312 alin 1 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinta pastrarii hotararii atacate.